Imaginea României din perspectiva conflictelor alegerilor prezidenţiale din anul 2009

            Alegerile prezidenţiale din România, din anul 2009, au avut loc ca urmare a expirării mandatului preşedintelui Traian Băsescu. Acesta a depus jurământul în anul 2004 şi conform Constituţiei a deţinut un mandat de 5 ani de zile.

    Alegerile anului 2009 au fost primele dupa aderarea României la Uniunea Europeană. Acest lucru, după părerea mea, ar fi trebuit să „tragă un semnal de alarmă” asupra faptului că evenimentul politic va fi mult mai mediatizat decât cele din anii precedenţi.

    Conform Constituţiei, cetăţeni români cu vârsta de peste 35 de ani şi-au putut depune candidatura în cazul obţinerii celor 200 000 de semnături ale cetăţenilor cu drept de vot.  Astfel, în preajma alegerilor, 12 persoane şi-au anunţat candidatura, dintre care 3 independenţi.

    Un prim fapt care a atras atenţia presei a fost scandalul care l-a implicat pe unul dintre aceşti 12 candidaţi la peşedinţie, şi anume Nati Meir. Acest candidat independent a fost acuzat de punere în circulaţie a unor valori falsificate, falsificare de valori străine şi înşelăciune, fiind apoi arestat în data de 20 octombrie 2009.

    Acesta a fost, din punctul meu de vedere, începutul „promiţător” al alegerilor care tocmai urmau să aibă loc. Pentru o ţară proaspăt aderată la Uniunea Europeană, o astfel de reclamă era ultimul lucru dorit a se întâmpla. Consider că a pus o pată neagră asupra întregii tări, dat fiind faptul că era vorba despre un individ care era în lupta de a conduce ţara.

    Mai mult decât atât, acest scandal a stârnit reacţii şi din partea celorlalţi candidaţi, cum ar fi Corneliu Vadim Tudor, care afirma următoarele: „Dacă nu eram eu, Nati Meir zburda în continuare în libertate. Eu spun de câteva luni că ăsta umblă cu bani falşi, pentru că l-am văzut eu cu bani falşi“, a spus liderul PRM. „Meir nu mai e membru PRM din aprilie 2005. De patru ani şi jumătate noi l-am dat afară din partid exact pentru escrocherii, exact pentru faptul că îi înşela pe muncitorii români pe care îi trimitea în Israel şi le fura banii“.(www.mytex.com-news)

     Toate acestea nu au făcut decât să bulverseze populaţia şi să stârnească inclusiv reacţii ale cetăţenilor de rând: „Cum anume poate un astfel de individ să ajunga la candidatura pentru preşedinţie?” Ei bine, se pare că şi România este ţara tuturor „posibilităţilor”. Nici nu a fost nevoie de mai mult pentru a atrage atenţia presei internaţionale. Un cotidian german, Tagesspiegel, scria următoarele: „La alegerile prezidenţiale din România candidează 12 candidaţi, unul mai lipsit de credibilitate decât celălalt”.

 

    Ţinând cont şi de aceste lucruri, vom merge mai departe, discutând despre adevărata controversă a alegerilor din anul 2009, controversa aparută în urma celui de-al doilea tur. În acest al doilea tur de scrutin au fost aleşi Mircea Geoană ( preşedinte al PSD) şi Traian Băsescu ( din partea PD-L).

    Înainte de a descrie evenimentele de dupa alegeri  mai este ceva ce trebuie amintit pentru a avea o imagine completă, şi anume confruntarea dintre cei doi candidaţi,  care a avut loc la Palatul Parlamentului. Această dezbatere, televizată si mediatizată, a decurs normal până la un anumit moment, acela al întrebărilor pe teme la libera alegere. Acesta a fost momentul probabil mult aşteptat de unul dintre cei doi candidaţi pentru a-şi asigura succesul, acuzandu-şi rivalul de un lucru care, cu siguranţă, a stârnit sentimentul de defavoare al populaţiei.

Sursa: Realitatea TV

Confruntarea: două întrebări pe teme la libera alegere.

T. Băsescu (întrebare): „La confruntarea trecută, una dintre întrebările mele a fost legată de faptul că nu vă găseam când aveam nevoie de dumneavoastră. Răspunsul era că aţi fost la domnul Vîntu. Aştept scuzele dumnevoastră că, într-o confruntare prezidenţială, aţi minţit.”

M. Geoană: „Nici mie nu-mi place domnul Vîntu.”

T. Băsescu: „ Nici astă-noapte nu v-a placut?”

M. Geoană: „Am avut o întâlnire cu domnul Vîntu, cum aţi zis dvs., zeci de întâlniri cu acest om. Cred că a fost un lucru decent. M-a sunat după ce i-am spus că este „malefic” într-un interviu.”

M. Geoană (întrebare): „Ce aţi făcut în 5 ani de mandat?” 

T. Băsescu: „În timpul meu a intrat România în UE, s-a introdus cota unică de 16%, s-a dezvoltat un sistem de protecţie împotriva inundaţiilor, s-au condamnat crimele comunismului, 2000 de dosare (...). Dar revin, ieri a fost arestat Popa Nicolae. Domnul Vîntu are o mare problemă.Unul din martori a fost arestat la Jakarta. Panica în care poate intra când martorul principal apare şi autorităţile româneşti îl prind.”

M. Geoană: „Este penibil.Veniţi cu minciuni sfruntate. Cine e Popa ăsta, domnule?”

 Aceasta atitudine a celor doi a demonstrat tuturor faptul că ambii încearcă să „atace” adversarul, dar de asemenea a demonstrat faptul că ambii aveau totuşi câte ceva de ascuns.

    După toate aceste evenimente, se pare că nici nu era nevoie de scandalul alegerilor pentru a avea o părere despre cele întâmplate. Aceste evenimente au avut un impact destul de mare, un impact care putea întradevăr să influenţeze imaginea României, o influenţă deloc pozitivă. 

    În data de 6 decembrie 2009 au avut loc aşadar alegerile prezidenţiale. Conform rezultatelor publicate în acea seară la ora 21, rezultate în care nu erau incluse şi estimările voturilor din străinătate, Mircea Geoană era noul preşedinte al României. Cu toate acestea, în dimineaţa de 7 decembrie 2009 a fost anunţat faptul că Traian Băsescu este cel ales, având aproximativ 50.33% din voturi. Acesta a fost momentul în care a pornit un întreg şir de discuţii, certuri şi declaraţii agresive. 

Aşa cum era de aşteptat, Partidul Social Democrat a contestat acest rezultat, susţinând că au fost fraudate anumite voturi anulate. Curtea Constituţională a anunţat în cele din urmă că rezultatul este valid, şi în concluzie, Traian Băsescu a rămas la conducerea ţării.  

    Toate acestea au dus, cum am spus mai devreme, la un şir interminabil de declaraţii şi certuri. Fiecare parte îşi menţinea punctul de vedere, câştigătorii susţinând că au câştigat pe bună dreptate, ceilalţi susţinând că voturile au fost fraudate şi că au fost făcute presiuni asupra Curţii Constituţionale pentru a anunţa faptul că rezultatul este unul corect. 

De exemplu, Traian Băsescu declara urmatoarele: „Am învins. E la fel ca în 2004. Mi-e cunoscută tehnica unor televiziuni. Vă asigur că, la ora 19, în seara alegerilor, sondajele corecte arătau că l-am depăşit pe Mircea Geoană.”

    Emil Boc (prim-ministru, membru PD-L) spunea următoarele: „ Traian Băsescu a fost singur împotriva tuturor. Până acum, a câştigat în alianţă, acum a câştigat  singur, după un mandat de 5 ani, iar orice mandat te uzează. E un caz ce ar trebui studiat în manualele de politologie.”

   În acelaşi timp, Mircea Geoană, aflat în situaţia pierderii alegerilor ca urmare a fraudelor, declară: „ Sentimentul e că asistăm la un final de regim politic, asistăm probabil la un final de republică, dar în mod evident ceea ce face actualul preşedinte seamănă foarte mult cu ceea ce făcea împăratul Nero acum 2000 ani, care statea pe deal şi se uita cum dă foc la propria cetate.”   

   Ludovic Orban: „Nu am ce discuta cu Traian Băsescu pe care nu-l consider preşedinte. Ceea ce s-a întâmplat e un atentat la democraţie.”

   Ion Iliescu:  „Nu-mi dau seama ce s-a întâmplat cu acele sondaje. De regulă, sondajele reflectă starea de spirit a populaţiei. Sondajele nu reflectă furtul, adică toate matrapazlâcurile care se pot realiza în secţiile de votare. Ori ăştia au lucrat din plin cu toate metodele.”

Sursa: www.alegeri.ziare.com

   După toate aceste relatări ne putem da seama foarte clar că alegerile prezidenţiale din ţara noastră au fost un eveniment care a fost de fapt subiectul principal de discuţie atât în plan naţional, cât şi internaţional. Devreme ce acest subiect a fost atât de prezent în discuţiile tuturor, în presă şi în televiziune, putem spune cu certitudine că a fost un eveniment care a influenţat cu mult imaginea României.

   Când vorbesc despre influenţarea imaginii asupra ţării nu ma gândesc la faptul că doar cei implicaţi sunt judecaţi, iar asta pentru că intervine generalizarea. În cazurile de acest gen, comportamentul unui individ, sau a unui grup de indivizi este considerat a fi caracteristic unui întreg popor.  De foarte multe ori, oamenii sunt caracterizaţi în mod greşit pentru că cei care acuza nu au avut acces şi la alte informaţii despre poporul respctiv. De aceea, atunci când vorbim despre un popor, e bine să ne gândim că informaţiile prezentate la televiziuni şi în presă sunt cele care atrag atenţia, adică scandalurile în general. De fiecare dată pot fi găsite şi lucruri pozitive, doar că acestea nu sunt cele care atrag mass media, nu au un impact atât de puternic asupra publicului.

   Vorbind despre alegerile prezidenţiale din România şi modul în care acest eveniment a influenţat imaginea ţării pot spune că influenţa nu a fost una pozitivă. Am început prin prezentarea primului scandal care a atras atenţia, şi anume cel cu arestarea unui candidat. Acest lucru a fost cu certitudine unul negativ, în primul rând pentru că i-a fost permis unui astfel de personaj să candideze la conducerea ţării, motiv pentru care se pune din nou un semn de întrebare: aceşti oameni nu sunt verificaţi în nici un fel? Orice infractor care obţine semnăturile a 200 000 de oameni cu drept de vot este liber să candideze? Acesta este unul din motivele pentru care corectitdinea este pusă la îndoială.

     În al doilea rând, care este păerea pe care şi-o formează oamenii din toată lumea văzând o astfel de discuţie între doi indivizi care candideaza pentru preşedinţie? O discuţie care a avut loc la Palatul Parlamentului, într-un moment în care toată presa era prezentă şi mii de oameni erau în faţa televizoarelor. Acest mod de a ataca adversarul consider că este un mod e a apăra propria „pălărie”. Acela a fost practic momentul în care oamenii au realizat că nici unul dintre cei doi nu a fost corect în acţiunile din timpul alegerilor. 

   În al treiea rând, scandalul iscat de rezultatul alegerilor a avut din nou o influenţă negativa din punctul meu de vedere. Toate aceste modificări absurde au lăsat impresia de fraudă fără a mai fi neoie de dovezi. E de necrezut cum rezultatul alegerilor prezidenţiale se schimbă de la o oră la alta. Indiferent de faptul că a fost anunţat în mod oficial faptul că s-au verificat numărătorile, majoritatea populaţiei este de părere că acestea au fost rezultatul presiunilor părţii câştigătoare.  

   Cum ne mai putem aştepta ca după toate aceste întâmplări imaginea ţării noastre să fie una pozitivă? Totul este parcă şi mai tragic dacă ne gândim că acesta a fost doar unul din evenimentele mediatizate atât naţional cât şi internaţional, şi dacă ne gândim că sunt mult mai puţine evenimentele care aduc o undă pozitivă asupra României.   

   În final, mai rămâne un semn de întrebare: de ce au renunţat totuşi cei din opoziţie să demonstreze frauda? Răspuns:......................... Imaginea tării noastre porneşte încă de la cel mai înalt nivel, de la cei care conduc, sau luptă pentru conducere.